Obituary – Turned inside out

 Cu subtiltlul :”You would have never survived old school”, sa urmarim o inregistrare din 91′.Stage divingul e practicat cu atata patos, ai avea impresia ca e proba olimpica

Obituary – turned inside out

Add to My Profile | More Videos

The number of the beast

I wish I had a dog,that I could love and name him Six

And when I would call him, I would go like this:

Six …. Six … Six

 

And the beast would appear

Liberty’s Crusade

“Before the war, things were different. Hell, back then, we were just making our daily living, doing our jobs, drawing our paychecks, and stabbing our fellow men and women in the back. We had no idea how bad things would get. We were fat and happy like maggots on a dead animal. There was enough sporadic violence—rebellions and revolutions and balky colonial governments—to keep the military going, but not enough to really threaten the lifestyles we had grown accustomed to. We were, in retrospect, fat and sassy.

And if a real war broke out, well, it was the military’s worry. The marines’ worry. Not ours.“

—THE LIBERTY MANIFESTO

 

Cand vine vorba de Starcraft ,sunt inca un mare nerd si ce am facut eu in loc sa citesc lucruri trebuincioase pt facultate ?yep am citit primul micro-roman Starcraft.

Bazat pe universul Starcraft actiunea romanului se plaseaza in mijlocul evenimentelor ce au loc in timpul campaniei Terrane din Starcraftul original.Dupa cum poate v-ati dat seama cartea se aderseaza in principal fanilor Starcraft si imi este foarte greu sa imi dau seama cat sens ar avea aceasta carte pentru cineva care nu este familiarizat cu jocul.In anumite privinte jocul reuseste mai bine sa spun povestea,iar cei de la Blizzard intotdeauna au reusit sa consturiasca adevarate labirinte narative cu storyline-ul fiecarui joc,care in ciuda liniaritatii jocului este aproape imprevizibil.Ganditi-va ca microromanul asta de 210 pagini nu reuseste sa acopere decat 1/6 din povestea jocului,situatia fiind intr-un fel asemanatorea cu ecranizarea unui roman foarte bun,filmul nereusind sa acopere imensitatea universului narativ.Totusi cartea are si cateva plusuri:personajele sunt mult mai explicitite fata de joc,unde trasturile lor sunt mai mult implicite.Autorul nu inoveaza foarte mult,unele suprize aici si colo adevaratul lui merit fiind sa acela de a umple golurile lasate de firul epic al jocului.

All in all,o lectura foarte usora care pe mine m-a captivat indeajuns,incat sa devorez cartea intr-o zi.

Tembelion fericit!

            Agitatia din fiecare din preajama “revelionului”,”revu” “petrecerea de sfarsit de an”,”cheful”,”bairamul” mi se desfasoara in fata ochilor ca o situatie paradoxala.Eu nu ma agit,lumea din jurul meu prin furnicareala lor permanenta ma oboseste.Din aceasta cauza in perioada acesta, pe cat posibil, evit contactul cu oamenii

            De la ce vine cuvantul revelion? Poate sa imi explice cineva ?Ar fi interesant un studiu despre aceasta « sarbatoare » , caci cu toate ca nu are o forma formalizata ea exista de facto.Cand ? cum ? de ce ? a inceput ? Banuiesc ca dincolo de varinata superficiala si corupta a « distractiei » de revelion sa afla radacinile unei traditii ale carui sens s-a pierdut,sau mai bine zis a suferit mutatii.Isi pune cineva intrebarea ce sarbatoreste la trecerea dintre ani ?…La fel ca si in alte situatii tot noi umplem cu substanata formele existentei,astfel raspunsul se afla la fiecare dintre noi.

            Si daca tot m-am apucat sa scriu apatic despre un subiect totusi banal prin raspandirea lui ,de ce sa nu zic si 2 vorbe despre ceea ce americanii numesc « New years eve rezolutions ».Nu ale mele, pentru din experienta anilor trecuti, niciodata nu am reusit sa mi le respect.Cei mai nationalisti dintre noi vor respinge ideea ca find un element alogen, ce nu se integreaza in « traditia romaneasca »,cei drept nu exista la noi acelasi grad de formalizare al conceptului,dar fiecare dintre noi undeva in ungherele subconstientului ,isi propune un set de obiecive pe care ar dorii sa le indeplineasca anul ce vine.

            Si in acelasi timp 31 e o data haioasa,e ziua in care poti sa inlocuiesti(iesc) vorba « De maine ma apuc… » cu « De la anul ma apuc… »

 

            Liste cu « rezolutii » cat mai implinite si un an nou cat mai bun

                                                                                    Serj

           

I am legend

I am Legend… nu, nu, nu am de gand sa vorbesc despre mine, ci despre un film care aduce banuti propulsandu-l in topul box office, bani oare care ii merita?

            Pe scurt intriga: in anul 2009 un virus modificat de oamenii de stiinta cu scopul de a vindeca cancerul o ia razna omorand majoritatea oamenilor, restul devenind niste mutanti slash zombies.

            Nu stiu ce ati facut voi citind aceste randuri dar eu deja am inceput sa casc.Defapt ce am scris eu mai sus nu este intriga filmului ci mai degraba premiza lui, care dealtfel ne este prezentata fragmentar dealungul filmului,miscare cat de cat inteligenta avand in vedere monotonia ce instaureaza subtil pe parcursul peliculei.De ce spun monotonie ? Bine poate ca un termen mai potrivit ar fi lispsit de originalitate.In acelasi siprit, nu de mult a fost difuzat pe marile ecrane Rezident Evil.Ideea unei lumi postapocaliptice unde instrumentul caderii umanitatii este un virus a mai aparut si in alte filme precum Children of men sau 28 days later.Mai mult chiar, filmul se bazeaza pe un roman de Richard Matheson care a mai beneficiat de o ecranizare in 1964 sub numele de « The Last Man on Earth ».Cel putin filmul de fata retine titlul original al romanului,poate singur sau merit.

            Dar tot nu v-am dezvaluit intriga.Sunteti pregatiti ? Well Are Ya? Pai sa vedeti, un Will Smith imbatranit aka Robert Neville,este aparent singurul supravietuitor,asta daca nu punem la socoteala cainele sau de incredere Samantha si zombii mancatori de oameni, oricum, el incerca sa gaseasca un  antidot « for the plague ».In ciuda varstei de 52 de ani pe care o are personajul in film, este uber musculos, fiind fost colonel, dar in acelasi timp este si un whiz doctor care se ocupa cu virusologia, si evident ca sa il faca sa para mai geeky i-au dat un nume precum Neville(mai ales ca eu asociez numele cu un personaj din Harry Potter).

            Daca subiectul se dovedeste a nu fi palpitant, te-ai astepta ca filmul sa aiba mai multa substanta in desfasurarea actiunii.Wrong ! extrem de ofertanta este ideea de « last man on earth » dar nu este indeajuns de exploatata, in loc sa atace aceasta idee regizorul prefera sa santajeze emotional publicul cu imagini ale familiei pe care personajul principal o pierde in urma catastrofei,fie cu cainele lup Samantha care imediat cum il vezi si realizezi ca este singurul lui prieten iti dai seama ca o va festeli la un momentdat.In rest filmul vrea sa acopere piata de blood&gore cu asa zisii « night seekers »,adica zombies infectati si setosi dupa sange.Se pare ca regizorul s-a zgarcit la efecte speciale pt ca arata ca naiba,basiclly ca niste oameni de guma ceva mai violenti.As fi fost multumit daca golul lasat de lipsa unei reflectii metafizice asupra singuratatii,ar fi fost umplut cu mult gore,violonece & sex dar si aici filmul este deficitar.Will Smith nu joaca neaparat rau,dar nici el nu poate acoperii toate lipsurile filmului.Ehh macar am mai facut si el un ban.

            Concluzia un film destul de slab,cu un succes nejustificat din punctul meu de vedere,dar Hoollywood-ul  are mana pe plusul imbecil al publicului si ofera filme pe masura.Daca cineva va propune sa mergeti la acest film refuzati politicos si replicati ca stiti din surse sigura ca nu se merita investitia.Daca sunteti accasa si nu aveti alta optiune la indemana si vreti sa vedeti cate patratele are abdomenul lui Will Smith, then by all means, be my guest.

Stâlcism

Suntem hoinari pe chochilia asta de lume.Cutreieram drumuri si pustiuri,uneori ne taram alteori mergem drept si ne calcam in picioare.In orbirea nostra furibunda a vagabondului fara directie si orizont ,strivim cu indiferenta ignorantului, ce ne iese in cale si are statutul de ganganie.Si avem constiinta impacata nu-i asa ? nici nu am observat ca am stalcit, ca am mutilat peisajul si ca aerul s-a umplut de aroma imbacsita a descompunerii Si asa cum strivim la randul nostru la un moment dat vom fi striviti…

Crucifuked

            Cei putini care au inteles ceva despre lume asta, despre inimile si mintile oamenilor,care au fost indeajuns de nesabuiti sa nu isi infraneze spiritul si au ales sa isi dezvaluie aspiratiile si viziunea lor vulgului, au fost intodeauna crucificati si arsi

Magic Kingdom – Metallic Tragedy

 

E momentul sa ma mai dezamortesc putin si sa mai abordez un album review.Am scos pentru aceasta ocazie de la naftalina un album care a aparut 2004 – Metallic Tragedy, acesta apartinand formatiei belgiene Magic Kingdom.Esentialmente , nucleul formatiei este virtuosul chitarist Dushan Petrossi caruia in 1998 i-a venit ideea da infinteze acest grup.Nu voi uita sa mentionez si cealalt proiect al lui Petrossi, Iron Mask, la fel de valoros.

            Cu riscul de a irita lumea cu terminologia, Magic Kindom fac ceea ce eu as numi neoclasical metal.Combinatia de chitara unde se pot auzi clar influente Yngwie Malmsteen , cu claviatutra ce uneori suna a orga alteori a clavecin impreunata cu abordarea in stil de opera a partii vocale ii fac sa isi merite din plin descriptia neoclasic.Pe Metallic Tragedy fiecare nota,fiecare riff,fiecare solo,etc, suna de parca ar fi fost testat de cel putin 10 ori inainte de a se accepta forma finala.Stilul executiei este fonomenal si aproape perfect in toate sensurile.Piesele au tendinta sa curga inainte fara nici un efort lasand ascultatorul fara respiratie pe masura ce albumul progreseaza.Ceea ce ii diferentieaza de alte trupe asemnatoare este diveristatea materialului lor : de la faze rapide, tipice pentru power metal la parti mai melodice si armonioase, dar heavy, la parti epice si masiv elaboarioase, lucru ce in coeziune albumului nu face decat sa pastreze lucrurile interesante.La partea lycris nimic iesit din comun, acelsi stil fantasy, dealtfel in general refrenul este atacat foarte repede, absolut toate piesele beneficiind de un refren catchy iar printre preferatele mele figurand Flying Pyramids. Black Magic Castle este o pisea pur instrumentala dar este, dupa prerea mea “arta poetica” a acestui album.

    Ultima piesa, este impanzita in toate colturile ei de cuvantul epic.O piesa maiestoasa de 13 minute captivante pe care se pot regasi 5 tipuri diferite de voci, de la vocea feminina cu pregatiure in muzica clasica la detah grunts si chiar niste black metal screams,voce de tenor, voce clean power,in alteranta intre ele fie unori in aclesi timp pe 2 pana la 3 straturi toate construind un tot destul de nebisnuit dar care fara indoiala captiveaza atentia ascultatorului cu fiecare not,la fiecare noua ascultare doatorita immensitatii aacestui construct musical descoperind cate ceva nou.

            Un album pe care il recomand cu caldura tuturor

Track Listing

01. Tazira’s Magic Ride
02. Child of the Nile
03. The Iron Mask
04. Flying Pyramids
05. Barabas
06. Master of Madness
07. Black Magic Castle
08. Another Sun
09. The Fight
10. Metallic Tragedy

Lineup

Dushan Petrossi – Guitars
Max Leclerq – Vocals
Anton Arkhipov – Drums
Aymeric Ribot – Keys
Vassili Moltchanow – Bass

Sechestrul

            In penumbra camarutei, teribil dezordonata,tacerea parea constienta de asteptarea zadarnica a unei vieti careia dorintele de moment ale acestei ciudate creaturi nu putusera niciodata sa-i dea nastere,nici consistenta de nici un fel.Aerul era imbacsit de neputinta de a suporta orice lucru ce dadea semne de durata si stabilitate.Tot ce facea , orice dorinta sau gand ce se nasteau pentru o clipa, in clipa urmatoare erau deja departe;

            Nici instabilitatea nu mai o gasea satisfacatoare, si daca se intampla incatusarea intr-o satare sau alta izbucnea in accese de furie,ura si totala clocotire.Dar toate acestea nu paraseau niciodata camaruta…

A caress of the void

Pasind cu anarhie pe pietrele imbibate in purpura, scaldate in distorsul unei lumini crepusculare, continuu sa merg perfect constinent pe strada principala a nebuniei,care e tocmai rue de la réalité ,realitatea mea asa cum mi se deschide acum in fata cu maxima luciditate,cu toate imaginile mele,vii,oglindite si inaintand cu mine.

            Nu imi dadeam seama ca ma oprisem si fixam o balatoaca.Eram nebun, tocmai pentru ca aveam impresia luciditatii , a constiintei clare care o regaseam in oglindire.Si eram prea putred de mine insumi ca sa ii aud  ecoul surd :

« esti un chior nebun .. »