On the wet stones of desolation

In tacerea noptii, coplesit de pustietate si tacere, raman multa vreme nemiscat contamplandu-mi pesajul mental, respingator si viermanos.Reincarnarea monotona, mecanica a acelorasi ganduri nostalgice si enigmatice , cufundate in strafundul fiintei mele, intr-un lac de senzatii imprecise , din care ma imbat intr-un ritual manical de autofagie, ma corupe ,in exaltarea ei cea mai violenta, pana la melancolia absoluta.