The number of the beast

I wish I had a dog,that I could love and name him Six

And when I would call him, I would go like this:

Six …. Six … Six

 

And the beast would appear

Stâlcism

Suntem hoinari pe chochilia asta de lume.Cutreieram drumuri si pustiuri,uneori ne taram alteori mergem drept si ne calcam in picioare.In orbirea nostra furibunda a vagabondului fara directie si orizont ,strivim cu indiferenta ignorantului, ce ne iese in cale si are statutul de ganganie.Si avem constiinta impacata nu-i asa ? nici nu am observat ca am stalcit, ca am mutilat peisajul si ca aerul s-a umplut de aroma imbacsita a descompunerii Si asa cum strivim la randul nostru la un moment dat vom fi striviti…

Crucifuked

            Cei putini care au inteles ceva despre lume asta, despre inimile si mintile oamenilor,care au fost indeajuns de nesabuiti sa nu isi infraneze spiritul si au ales sa isi dezvaluie aspiratiile si viziunea lor vulgului, au fost intodeauna crucificati si arsi

Sechestrul

            In penumbra camarutei, teribil dezordonata,tacerea parea constienta de asteptarea zadarnica a unei vieti careia dorintele de moment ale acestei ciudate creaturi nu putusera niciodata sa-i dea nastere,nici consistenta de nici un fel.Aerul era imbacsit de neputinta de a suporta orice lucru ce dadea semne de durata si stabilitate.Tot ce facea , orice dorinta sau gand ce se nasteau pentru o clipa, in clipa urmatoare erau deja departe;

            Nici instabilitatea nu mai o gasea satisfacatoare, si daca se intampla incatusarea intr-o satare sau alta izbucnea in accese de furie,ura si totala clocotire.Dar toate acestea nu paraseau niciodata camaruta…

Angoasa

    De ce viata? Sa traiesti doar ca sa traiesti? Oare viata are vreun sens? Putin conteaza daca nu exista de vreme ce reusim sa inventam noi un sens, sa provocam infuzii de substanta.Oare o planta stie ca ea traieste?nu stie, dar asta nu ne impiedica sa ne imaginam ca respira, ca “manaca” si ca va muri, poate trasutura ceea mai umanizanta dintre toate.
Dizolavarea intr-o nevoie arhietipala de cautare pentru sens si valoarea vietii: un sens, o valoare…cel putin in parte le pierzi, iti scapa intelegerii sau a caror vanitate o recunosti cu mahnire>Si simnti o slabiciune, devi melancolic.E de inteles.Scurta destindre a nervilor.
O sfasietoare nevoie de abandon.
Si te inmoi,
te abandonezi.

Utopia descarnarii

Ce naivi mi se par oamenii care cred in superioritatea spiritului asupra carnii.Chirurgi moralisti care ne descraneaza de simplitatea divina constructului nostru perisabil.
Sa spui spiritului sa vegeheze asupra trupului e ca si cum l-ai pune pe Papa sa supravegheze un bordel plin cu prostituate.