Angoasa

    De ce viata? Sa traiesti doar ca sa traiesti? Oare viata are vreun sens? Putin conteaza daca nu exista de vreme ce reusim sa inventam noi un sens, sa provocam infuzii de substanta.Oare o planta stie ca ea traieste?nu stie, dar asta nu ne impiedica sa ne imaginam ca respira, ca “manaca” si ca va muri, poate trasutura ceea mai umanizanta dintre toate.
Dizolavarea intr-o nevoie arhietipala de cautare pentru sens si valoarea vietii: un sens, o valoare…cel putin in parte le pierzi, iti scapa intelegerii sau a caror vanitate o recunosti cu mahnire>Si simnti o slabiciune, devi melancolic.E de inteles.Scurta destindre a nervilor.
O sfasietoare nevoie de abandon.
Si te inmoi,
te abandonezi.

Gaudeamus Non Igitur

Vroiam sa scriu ceva despre Targul de carte Gaudeamus, targ pe care il vizitez de 3 editii incoace.Ce vroiam sa impart cu voi prin intermediul blogului,era putin venin, dar acesta s-a mai diluat pana m-am gandit eu sa mangai tastele si scriu un entry.

Si defapt,jelania principala pe care vroiam sa o aduc se datoreaza propiei decizii de a merge sambata la targ.Big fuking mistake, de a rupe traditia care imi spunea sa merg miercuri sau joi,in timpul zilelor lucratoare, pentru a evita vanzoleala, dar m-am reconfortat cu gandul ca entuziasmul pentru carti nu pote fi totusi atat de mare.Ehh nu puteam sa ma insel mai rau.Nu stiu de unde atata lume,iubitoare de carti : oameni de toate culorile si varstele,elevii veniti in excursie,eternii varstnici colectionari de fluturasi si alte distractii,si mai ales impatimitii de cumparaturi.De exemplu pt mine humanitas este in continuare o sursa de uimire, in ciuda preturilor mari vand pe banda rulanta.Spiritul consumist se manifesta dragii mosului, nu stiu daca sa ma bucur sau nu.

Tocmai cand am ajuns acoolo,la standul Humanitas Basescu tinea un discurs.Lumea buluc in jurul lui,in spatele lui, in fata lui , vrajiti de elocventa sa prezidentiala.Clar nu se putea cobora pe acolo, asa ca am decis sa atacam inelul superior.Daca pe acesta puteai sa te plimbi cat decat in voie, navigatul printre oameni semana mai mult cu un joc de pantomima.Daca doreai sa intrii la editurile mai mari,poti sa te cosideri un om foarte optimist, iar odata intrat in vartejul de carne si oase, procesul de a avort fata de masa amorfa de oameni devenea o nevoie stringenta.Nu stiu intodeauna multimile mi s-au parut obscene, de la mirosurile,miscarile amotrice executate in stil puhoi.pana la anonimatul lor.

Inapoi in haos.Daca nu stiai ce cauti, erai fuked, pt ca traditionala plimbare printre standuri,salivarea in fata unor titluri inaccesibile din cauza pretului,mirositul cartilor noi tiparite. ieseau din schema.iar daca se nimerea sa fie o lansare de carte, putea-i sa iti iei la revedere pt o vreme de accesul fara griji la stand.

Ehh macar am gasit o carte ,Keneth Waltz – Omul,statul si razboiul :Studiu teoretic, lucrare ce imi va fi folositoare pt licenta.

Sa-mi serveasca drept invatatura de minte, pt la anul

Cheers

Animal Farm 23.nov.2007

Nu , nu m-am transformat peste noapte intr-un Marxist-leninist, revolutia despre care vorbesc eu se numeste cercul de film al Facultatii de Istorie ,botezat cu afectiune „Peliculosii”.Conformandu-ne cu profetia ultimei noastre intlaniri, ne-am strans din nou vineri(23 noiembrie), in Amfiteatrul Parvan in numar destul mare,rezidenti ai facultatii gazda cat si altii curiosi ce au auzit de intalnirile noastre „secrete” .Printre ei,si domnul profesor Marian Stefanescu a avut binevointa de ne onora invitatia. Acestea fiind spuse,nu voi lungi mai mult decat este nevoie protocolul de introducere, si voi ataca frontal filmul proiectat la ceea de-a doua intlanire a „peliculosilor”(as dorii sa ii multumesc pe acesta cale, lui Vlad  atat pentru numele pus la dispozitia cercului cat si pentru contributia adusa la imbogatirea limbii romane )

            Animal Farm(Ferma Animalelor) este ecranizarea micro-romanului lui G. Orwell(creatie literara aparuta in 1937).Dintre cele doua ecranizari realizate pana in prezent, optiunea a fost facuta pentru ceea din 1954, in regia Joy Batchelor&John Halas.Vorbim aici de de un film de desene animate(mai avem cateva decenii pana la binefacerile cipurilor siliconate ).Pentru a aproxima cat de cat textura vizuala,think Disney, totusi fara productia grandioasa din anii mai tarzii a acesora din urma.Daca tot sunt la partea tehnica o sa mai pictez imaginea proiectiei in cateva cuvinte.Filmul este curatel pentru conditiile din 1954.Coezinuea lui este asigurata (ca si in carte) de interventiile lamuritoare ale naratorului,alternanad cu scene in general scurte de dialog,scenele mai mari fiind rezervate disucursurilor esentiale(schematizate fata de opera literara a lui Orwell).Scenele care abunda, si care in general sunt repetitive , sunt cele descriptive.Pe aceasta osatura se aseza coloana sonora de facutra symphonica, ce mi-a incantat senzorii auditivi, dar in aclesi timp , tocami din cauza limitarilor tehnologice umple cu dramatism unele scene sau cu amuzament pe altele.Nu stiu ce attitudine sa iau fata de reactia unor oamenii in toata firea care rad la comicul de situatie a lunei ratuste animante din 1954.Probabil la fel ca si in timpul proiectiei, cu un zambet .Mentionand in treacat ca a avut o nominlaizare BAFTA la vremea lui,pentru Best Animated Film, inchei acesta parte si trec la esenta filmului.

            Im rasare in minte o „mica  problema” care devenit aparenta abia dupa vizionarea filmului.Faptul ca am citit cartea constituie in acelasi timp un avantaj dar si un handicap.Intradavar poti patrunde mai usor intelesul unor scene, dar in acelasi timp este foarte greu sa evaluezi filmul si in acelsi timp sa faci abstractie de carte, pana si in randurile de mai sus, am facut referire la ea.As fi dorit sa aud parerea ,celor care nu au citit microromanul, poate asa mi-as dat mai usor seama cat de pertinent a fost filmul in transmiterea mesajului orwellian.Asa ca in fata neputintei de a face „tabula rasa” , exista riscul ca discutia de la sfarsitul vizionarii cat si posibile viitoare discutii sa se axeze mai mult pe continutul cartii decat al filmului.Voi incerca sa ma limitez pe cat se poate la film

            In fine, prima scena importanta din film deschide si perspectiva interpretarii ascestuia.Discursul lui Old Major, care vorbeste de oprimarea animalelor si de furtul muncii lor, „Produsul”, de catre stapanul lor Mr.Jones,discurs incheiat cu profetia unui viitor mai luminos, utopic in care toate animalele vor fi egale, libere si mai fericite, viitor ce avea sa vina in urma unei revolutii.Rezulta de aici  exaltare  animalelor, in mijlocul caruia intr-un exces de dramtism Old major isi da obstescul sfarsit.Discursul schematizat este suficient(la limta totusi) pentru a putea face anologia cu Marx. Si pentru a ne da seama ca,opresorul este capitalistul Jones(care defapt aici daca stam bine sa na gandim este mai degraba un mosier) iar muncitorii exploatati, sunt animalele, alegoria animal-muncitor(om) find intradevar una dintre ideiile forta ale filmului.Ehhh, revolutia nu se lasa asteptata , ea izbuncnind urmatoarea zi(sau scena).Pana aici totul clar ,profetia marxista si revolutia analoaga cu ceea din Rusia., si intravar aceasta fabula contemporana vizeaza in primul rand , sau are anumite radacini,in exemplul Rusiei.Dar prefer sa pastrez interpretarea la nivelul simbolurilor si al tipologiilor,filmul intr-un fel complicand lucrurile prin schematizarea sa(iara-si comparatia cu carte),pentru ca multi vor cauta personaje recognoscibile in bietele animalute.Cineva a spus ca Napoleon este Hitler.Da si nu, in masura in care Napoleon este tipul dictatorului, el este si Hitler si Stalin, Mao,Ceusescu chiar Napoleon personajul istoric prin prisma regimului sau de natura absolutista.Astfel s-a pus problema cine este Boxer? Prin simbolistica sa devine,in ciuda singularitatii sale,un personaj colectiv:proletariatul.Mai mult chiar, in film nu scoate aproape nici un cuvant,subliniind si mai mult spunerea sa fata de autoritarism.

            Ideea pregnanta a filmului este ceea utopiei egalitariste ce in cele din urma degenereaza in dictatura.Chiar si revoltuia, in ciuda aprentelor sale glorioase, planteaza semintele regresului prin spargea continuitatii unei stari de fapt,ruperea cu traditia.Regresul in ciuda entuziasmului initial,se face pe nesimntite prin metode subtile, in principal prin teroare si munca, apoi prin „modificarea” liberatitilor constituente ale tinerii republicii.Alegoriile sunt foarte numerose, dar deja depasesc limita bunului simnt cu spatiul alocat .Limitarile fata carte sunt evidente, de exemplu unele peresonaje precum „oile” sunt mult mai sugestive in carte ,ignoranta lor favaorizand masinatiunile lui Squeller,iar conformismul celor oprimati este explicabil prin disparitia amintirilor.     

            Mi-am permis sa ma lunges cu recenzia, cu riscul de a se arunca cu rosii sau alte produse de aprozar in mine , tocmai pentru a provoca la mai multe discutii, da dezbatare.As dorii ca prezenta cantitativa la cerc sa fie confirmata si prin una calitativa

            Pana la intalnirea urmatoare numai de bine

Serj

Your In the shadows Hoping To hear the Speechless Autumn night

Your dark mouth inside me,

A strong, shapeless shape

Composed of autumn cloud,

And the beauty evening stillness

 

 

 

 

In the shadows thrown

By broken tears

The stream of pain turns

In the howls I know

 

 

 

 

Hoping..

To piously die away into

Your tormented images

As I lie here still

 

 

 

 

To hear the

steps

Of thousands armies gone by

 

 

 

 

Speechless

Under the oak trees

Drinking my hopeless depression

Reflections in the pool

 Of laughing blood

 

 

 

 

Autumn night comes down so coolly

With her white glittering scars

Over the broken human bodies

 

 

 

 

The convent of our forgotten silent pact

Utopia descarnarii

Ce naivi mi se par oamenii care cred in superioritatea spiritului asupra carnii.Chirurgi moralisti care ne descraneaza de simplitatea divina constructului nostru perisabil.
Sa spui spiritului sa vegeheze asupra trupului e ca si cum l-ai pune pe Papa sa supravegheze un bordel plin cu prostituate.

On the wet stones of desolation

In tacerea noptii, coplesit de pustietate si tacere, raman multa vreme nemiscat contamplandu-mi pesajul mental, respingator si viermanos.Reincarnarea monotona, mecanica a acelorasi ganduri nostalgice si enigmatice , cufundate in strafundul fiintei mele, intr-un lac de senzatii imprecise , din care ma imbat intr-un ritual manical de autofagie, ma corupe ,in exaltarea ei cea mai violenta, pana la melancolia absoluta.