In penumbra camarutei, teribil dezordonata,tacerea parea constienta de asteptarea zadarnica a unei vieti careia dorintele de moment ale acestei ciudate creaturi nu putusera niciodata sa-i dea nastere,nici consistenta de nici un fel.Aerul era imbacsit de neputinta de a suporta orice lucru ce dadea semne de durata si stabilitate.Tot ce facea , orice dorinta sau gand ce se nasteau pentru o clipa, in clipa urmatoare erau deja departe;
Nici instabilitatea nu mai o gasea satisfacatoare, si daca se intampla incatusarea intr-o satare sau alta izbucnea in accese de furie,ura si totala clocotire.Dar toate acestea nu paraseau niciodata camaruta…
